Happiest memories:X
~(childhood)~
Cati dintre voi nu isi mai aduc aminte din cand in cand de cea mai fericita perioada a vietii? Cine nu si-ar dori sa retraiasca acele clipe minunate, lipsite de griji emotii sau probleme? Ati ghicit e vorba despre copilarie :X…momente de aur cand totul din jurul nostru prinde viata…
De multe ori imi amintesc cu drag toate jucariile pe care le pastram cu mare grija ( cele preferate) sau le testam rezistenta celor care imi displaceau pe moment (cu ciocanul :) ) sau cum gaseam un prieten de nadejde in televizor (care rula doar pe canalele cu desene). Fiecare umbra parea cine stie ce monstru, fiecare moment parea plin de suspans si fiecare zgomot imi aprindea imaginatia si ma purta catre cele mai misterioase taramuri… De fiecare data cand auzeam o poveste devenea o realitate obscura dar de fapt eu eram cuprins de lumea basmelor…inconjurat de printi, printese, vrajitoare, balauri si multe alte personaje.
Atunci se infiripau primele noastre vise sau idealuri de viitor cand, nu-i asa, toti doream sa devenim “mari” si sa ajungem doctori, piloti, cantareti, politisti sau ca alti actori din filmele pe care le vedeam fara sa aiba vreun sens la varsta noastra. Nu pot uita momentele in care Mikey Mouse, Woody sau Jerry erau printre idolii nostri si ii “veneram” prin tot felul de postere, imagini si desene cu care acoperam toti peretii din camere, spre disperarea parintilor. Tot atunci s-au legat primele prietenii si timpul pretecut alaturi de alti copii parea ca trece mult prea repede. Astazi insa multe lucruri s-au schimbat si clipele de aur s-au transformat treptat intr-o realitate “supertehnologizata”.
De ce spun asta? Pentru ca atunci cand eram mic, masinile de jucarie sau robotii erau simbolul distractiei si nu NFS-uri sau CS, singurul joc pe care il puteam avea in format digital era Mario…;pentru ca atunci cand eram afara parintii ma strigau sa intru in casa, nu ma sunau pe mobil...;pentru ca Mos Craciun era un mos plinut, cu barba alba care se strecura pe horn cand adormeam, pentru a ne da cadouri fara a avea vreo rasplata in schimb (doar sa fii cuminte :-j…si mereu eram "cuminti", indiferent de adevar) si nu o obligatie din partea membrilor familiei sau prietenilor cu ocazia sarbatorii…;pentru ca formatiile noastre preferate erau 3SE, body&soul, Blondy, Andre, O-zone sau Animal-X si distractia era in toi cand ascultam o melodie de a lor…nu ca astazi cand avem tot felul de “pop-coarne” sau “hipi-hopuri” in topul playlist-ului de la mp3, ipod sau chiar telefon…; pentru ca orice faceam era din placere nu din necesitate/obligatie…pentru…pentru…pentru…:|
PS* stiu ca totul e din perspectiva proprie…dar cati dintre voi nu va regasiti printre cele spuse mai sus?
PS** ce n-as da sa retraiesc macar pentru cateva zile acele momente….
